Unul dintre cei mai mari fotbaliști moldoveni din toate timpurile, Sergiu Epureanu serbează astăzi a 45 aniversare! 

Cu această ocazie, Federația Moldovenească de Fotbal îi aduce omagiatului cele mai sincere urări de bine, sănătate și realizări deosebite în continuare pentru dezvoltarea fotbalului nostru!

La mulți ani!!! 

Sergiu Epureanu s-a născut la Cantemir, într-o familie care a dat Naţionalei Moldovei doi mari fotbalişti – frații Sergiu și Alexandru Epureanu. Tatăl lor – profesor de educație fizică, le-a insuflat dragostea față de sport, de fotbal.

În anul 1985, la competițiile republicane din cadrul clubului ”Portarul”, echipa ”Olimpieț” din Cantemir a reușit să devină finalista acestui turneu. În semifinale, micii fotbaliști din Cantemir au învins la loviturile de departajare formația Speranța Chișinău, după 1-1 în timpul regulamentar, golul Olimpiei fiind marcat de Sergiu Epureanu. A urmat meciul final cu echipa Scânteia din satul Podoima, raionul Camenca. Printre marcatori apare din nou numele lui Epureanu. Cantemirenii au câștigat meciul cu 2-1 prin golurile lui Epureanu și Ciaus, devenind campionii competiției. Un aport considerabil la cucerirea acestui titlu l-a avut Sergiu.

Formația Olimpieț a obținut astfel dreptul de a participa la turneul unional „Mingea de piele” ("Kojanîi miaci”), care s-a desfășurat la Tiumeni, Rusia. Micul fotbalist s-a evidențiat și aici. Ziarul unional pentru copii „Pionerskaia Pravda” a menționat acest fapt pe pagnile sale. Olimpieţ s-a clasat pe locul 20, iar Sergiu a primit un premiu special pentru cel mai tânăr jucător.

După turneul de la Tiumeni a fost invitat la Școala Republicană de Fotbal, unde i-a avut ca antrenori pe Anton Ababii și Vladimir Carpișcenco. Pe parcursul anilor a mai fost ghidat de Ion Caras și Vladimir Blagodarov.

În 1992 participă pentru prima dată la un turneu internaţional în tricoul selecţionatei Moldovei U15. La Sankt-Petersburg, selecţionata Moldovei cu Epureanu în lot a făcut legea, învingând pe rând juniorii de la Zenit cu 3-1, Sport Saint-Petersburg cu 8-2, Signal Celiabinsk cu 2-1, iar în meciul decisiv, după 1-1 în timpul de regulamentar, a trecut la loviturile de departajare de echipa Trudovîe Rezervî din Moscova şi a ocupat primul loc.

În primăvara anului 1993, naționala Moldovei U16 face deplasarea la Lyon, Franţa, la un alt turneu internaţional, ”CENTENAIRE  FC  LYON”. Primele cinci meciuri din preliminarii au fost câştigate de moldoveni fără drept de apel, iar Epureanu a marcat 7 goluri. Abia în finala cu echipa ACBB Paris, Moldova a cedat cu 1-2. Sergiu se evidenția încă de la vârsta junioratului.

După destrămarea URSS și organizarea Campionatului Republicii Moldova (1992), echipele din prima divizie valorică aveau și formații de juniori. Antrenorul Petru Efros, care conducea FC Constructorul-Agro, a invitat la formația de juniori a clubului său mai mulți fotbaliști de la școlile sportive din Chișinău. Printre aceștia s-a numărat și Sergiu Epureanu.

A debutat în Divizia Națională la FC Constructorul-Agro Chişinău la doar 16 ani şi o lună neîmplinită, într-un meci cu Nistru Otaci, scor 6-0. Victoria a fost de bun augur pentru Sergiu, care apare pe teren din ce în ce mai des, astfel încât, spre finalul campionatului să devină titular.

Primul său gol în elita fotbalului moldovenesc l-a marcat pe 9 iunie 1993 în poarta viitoarei sale echipe Zimbru Chişinău (scor 1-4).

Antrenorul naționalei Moldovei U18, Vladimir Gosperschi, îl convoacă la selecționata micilor tricolori. A debutat la echipa de juniori pe 25 octombrie 1993, pe Stadionul Ceahlăul din Piatra Neamț, România. Fotbaliștii noștri, cu Epureanu în lot, au cedat cu 0-1 în meciul de control cu selecționata de peste Prut. Peste două zile a avut loc meciul revanșă de pe Stadionul Republican din Chișinău. Cu circa 700 de spectatori în tribune, fotbaliștii noștri au fost învinși cu 1-0. Sergiu Epureanu a fost integralist în ambele meciuri. Printre coechipierii din acele partide amicale se numără Eugen Gîlcă, Gheorghe Stratulat, Serghei Rogaciov, Vadim Boreț – nume care au lăsat o urmă frumoasă în fotbalul moldovenesc.

În primăvara lui 1994 a jucat în meciurile de pregătire pentru participarea în preliminariile Campionatului European U18, care urmau să înceapă în toamnă. La 19 și 20 aprilie, moldovenii au jucat două meciuri în Grecia, cu formația similară a acestei țări. Ambele partide au fost pierdute, iar în meciul al doilea, în care echipa noastră a cedat cu 2-5, autorul celor două goluri marcate în poarta elenilor a fost Sergiu Epureanu.

La 30 august, înainte de plecarea în Bulgaria, a mai înscris un gol selecționatei României, într-un meci amical, câștigat de această dată de formația lui Gosperschi cu 2-0.

La mijlocul lunii septembrie 1994, pleacă în Bulgaria, pentru a participa la preliminariile Campionatului European U18. La 13 septembrie a debutat pe Stadionul V. Levski din orașul Kustendil, în partida cu selecționata Belarusului. În minutul 26 deschide scorul, ca în minutul 78 să mai marcheze un gol în victoria cu 4-3 a fotbaliștilor moldoveni. A înscris și în meciul cu Bulgaria, dar jocul a fost pierdut și la turneul final au plecat gazdele mini-turneului.

După întoarcerea din Balcani, la 11 octombrie a aceluiași an, Anatol Teslev, antrenorul Naționalei de tineret, îl convoacă la meciul cu formația Țării Galilor. În minutul 68 debutează la tineret, înlocuindu-l pe Dinu Caras. Ai noștri au câștigat partida cu 1-0.

În următoarea partidă din PCE U21, este integralist la meciul cu Bulgaria, iar în meciul al treilea la tineret, cel cu puternica formație a Germaniei jucat pe stadionul Dinamo din capitală, aduce egalarea pe tabela de marcaj în minutul 88, scor final 1-1. Împlinise 18 ani și trei luni.

După cinci ani în lotul lui FC Agro se transferă la Zimbru Chişinău, unde a evoluat până în 2002, cu două escale în Turcia (la Samsunspor şi Istanbulspor).

În campionatul turc a debutat la 11 noiembrie 1999, în partida Samsunspor – Bursapor 1-0. În meciul al treilea pentru această formație, la 5 decembrie, a marcat primul gol în Turkcell Super League. În minutul 29 a trimis balonul în poarta echipei Aliaga A.Ș Gostepe, deschizând scorul în această confruntare.

La 22 septembrie 2000 semnează un contract cu o altă  divizionară turcă – Istanbulspor, la care a intrat prima dată pe teren la 23 septembrie în așteptatul meci cu Galatasaray, terminat la egalitate 1-1. Aici a bifat și două meciuri în Fortis Turkish Cup, ultimul fiind pierdut în fața celor de la Beșiktaș. Campionatul turc fiind unul destul de dur, i-a adus unele probleme de sănătate.

Revine la Chișinău și îmbracă din nou tricoul  zimbrilor. Apoi încep călătoriile fotbalistice la Sokol Saratov, Vorskla Poltava și Krivbass Krivoi Rog.

La Saratov a debutat la 9 martie, jucând contra formaţiei Torpedo Moscova, scor 0-1. În 2003 înscrie pentru formaţia din oraşul de pe Volga primul său gol.

La 12 iunie trimite balonul în plasa porţii echipei Lada Toliati.

A îmbrăcat tricoul formaţiei din Poltava pentru prima dată într-un meci oficial la 14 august, în disputa cu Șahtior Donețk, pierdut cu 0-2. La 11 noiembrie 2004, a înscris primul gol pentru Vorskla, punctând în poarta celor de la Tavria Simferopol. A fost golul victoriei. În următoarea etapa, din 28 noiembrie, înscrie din nou, de data acesta a avut de suferit portarul formației Borisfen. Ambele partide s-au disputat la Poltava. În următorul sezon a înscris în poarta formațiilor Metallurg Donețk, Cernomoreț Odesa, Tavria Simferopol, Metallist Harkov și Goverla Ujgorod.

În 2006 semnează cu Krivbass Krivoy Rog. Meciul de debut la această formație s-a terminat cu un dezastru, cedând la Donețk lui Șahtior cu 0-5. În cele 15 partide jucate la metalurgiști nu a marcat pentru prima echipă în campionat (a înscris un gol în Cupa Ucrainei cu FC Nikolaev). La tineret-rezerve a înscris de trei ori în trei meciuri consecutiv (Ilichovets, Vorskla și Tavria). Aici se termină epopeea ucraineană.

Revine în Moldova şi evoluează la Nistru Otaci, după care pleacă din nou în străinătate (a mai jucat în Kazakhstan la Taraz şi la Neman Grodno din Belarus).

La Taraz a debutat la 7 martie, în victoria cu Șahtior Karaganda, 1-0. La 15 iunie înscrie şi primul gol la acest club, cu Kysylzhar Petropavlovsk. La 8 şi 16 august 2009 reuşeşte două duble consecutive: la Taraz cu Vostok şi la Șimkent cu Ordabasy. Ultima dublă a marcat-o în doar trei minute (minutele 43 şi 45).

Se întoarce acasă la Viitorul Orhei, Academia Chişinău şi din nou la Nistru Otaci. La ultima echipă a reușit să demonstreze că nu a uitat să înscrie, marcând de cinci ori în porțile adverse. La 23 mai 2012 a intrat pe teren în ultimul meci din Divizia Naţional: Nistru Otaci - Iskra Râbniţa, 1-0.

Continuă să joace până astăzi la echipe din eșaloanele inferioare ale campionatului Moldovei, ultima dată la Sireți, în Divizia A.

Timp de 10 ani a îmbrăcat tricoul Naţionalei Moldovei, în 47 de partide, unde a marcat trei goluri (Turciei, după care a fost imediat invitat în campionatul lor, Maltei şi Lituaniei). Debutează la Naționala mare pe 9 aprilie 1996, într-un amical cu selecționata Ucrainei, terminat nedecis, 2-2, pe Stadionul Republican. În acel an a jucat șase meciuri pentru Moldova.

A jucat pentru Zimbru în cupele europene, acumulând 20 de partide şi 5 goluri, fiind unul dintre cei mai buni golgheteri moldoveni în competiţiile europene. A rămas în memorie golul lui Epureanu când a trecut ca printre jaloane în partida cu Dinamo Tbilisi şi a înscris la colţul lung.

În 1994 a jucat în Liga Campionilor la futsal, ediția a III-a, unul din primele turnee experimentale în această disciplină fotbalistică. În turul preliminar a jucat două meciuri în componența echipei FC Agro Chișinău contra formației Atlant Minsk, 7-4 la Chișinău și 2-0 la Minsk. În turneul final de la Cadiz, Spania, a evoluat în meciurile cu Poligran Moscova, scor 0-5; Coreiro din Portugalia 2-12; Glassiq Kosice, Slovacia, scor 3-6; și Brown, Anglia 11-0, marcând în acest meci un gol.

În anul 1996 se clasează pe locul nouă în topul „Fotbalistul anului”, în timp ce în 1998 pe poziţia a şaptea cu 41 de puncte, iar în clasamentul celor mai buni mijlocaşi a fost al treilea. În anul următor este desemnat Fotbalistul Anului şi cel mai bun mijlocaş din Moldova, iar în 2000 ocupă treapta a patra în topul celor mai buni fotbalişti moldoveni. În 2001 este desemnat din nou cu titlul de Cel mai bun mijlocaş moldovean.

În 2014 este invitat să antreneze selecționata Moldovei de juniori U15. A debutat în această postură la 28 ianuarie, la Istanbul, unde juniorii moldoveni au cedat în fața turcilor cu 0-3. Prima victorie a venit la 17 iunie 2014, la Vadul lui Vodă, unde Moldova învinge Azerbaidjanul cu 2-1 într-un meci amical, iar partida revanşă s-a terminat nedecis, 1-1.

Mai târziu, Igor Dobrovolski îi propune să fie unul dintre asistenții săi la naționala Moldovei. În toamna lui 2016 începe să antreneze împreună cu Andrei Mațiura echipa a doua a Zimbrului. 

După şase ani revine din nou pe terenul de joc în campionatul moldovenesc. Iulian Bursuc l-a convins să joace la formaţia FC Sireţi. La 42 de ani a bifat 22 de meciuri din cele 28 din programul campionatului, reuşind să înscrie de trei ori. 

Continuă să joace minifotbal. Evoluează în Campionatul Moldovei –AMOLIGA.

Intră pe teren şi pentru echipele de veterani în campionatul Republicii Moldova. Participă cu selecționata orașului Chișinău la turneul “Cupa FMF”, unde numele lui apare pe lista marcatorilor.

În prezent, este selecționerul Naționalei Moldovei de mini-fotbal, versiunea socca.